ACTIVITĂŢI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A STĂRII DE CONSERVARE, REALIZATE ÎN CADRUL PROIECTULUI „CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ÎN DOUĂ SITURI NATURA 2000 PRIN IMPLICAREA COMUNITĂŢILOR LOCALE

Activitatea: A2.4. Realizarea şi montarea de hoteluri ale insectelor pentru hrănirea – Pernis apivorus, Merops apiaster, Troglotytes troglotytes

Locaţia: ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Petiş

Descrierea speciilor: Pernis apivorus  –  viespar

Viesparul este o specie vizibilă în migraţie, dar cu comporament destul de ascuns, în timpul cuibăritului. Răspândirea viesparului este mult mai locală şi punctiformă, faţă de alte răpitoare. Avem puţine date despre specie, care preferă zonele colinare, împădurite. Se estimează între 2000 – 2600 perechi clocitoare, la noi, dar este probabil mai răspândit decât cunoaştem azi şi este întâlnită în ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Petiş. Apare ocazional o pereche în apropierea ariei protejate în perioada de cuibărire, având arealul ȋn platoul Mediaşului şi statut de oaspete de vară.
Morfologia speciei este aceeaşi răpitoarelor de talie mijlocie din Ordinul Falconiforme, familia Accipitridae. Asemănător cu şorecarul, penajul fiind pestriţ este mai zvelt şi capul foarte suplu. Când roteşte îşi deschide larg aripile şi coada, în evantai.
Reproducerea speciei se bazează pe viaţa în pereche. Cuibul şi-l instalează în arbori, unde depune şi crengi verzi pentru camuflaj. Cele 2 ouă sunt eclozate după 28 – 35 zile, iar puii zboară din cuib după 40 – 44 zile. Juvenilii nu pleacă din preajma cuibului decȃt la sfȃrşitul verii.
Hrana este formată din larve şi nimfe de insecte, mai ales viespi şi albine, şi mai rar nevertebrate şi vertebrate mici. Soseşte în a doua decadă a lunii aprilie şi pleacă în septembrie, fiind semnalat în preajma pădurii de stejar pufos, atât în pasajul de primăvară cât şi în cel de toamnă. Se hrăneşte cu insecte şi în zbor mai ales la periferia pădurii de stejar pufos.

 A24 Hotelul insectelor de la Petis

Merops apiaster  –  prigorie

Prigoria suferă, în prezent un regres relativ, datorită intensificării vânatorii speciei ȋn regiunile mediteraniene, din timpul migraţiei de toamnă. Răspândirea speciei este în tot centrul şi sudul Europei şi este întâlnită în ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Petiş. Specie oaspete de vară ce soseşte la sfârşitul lunii aprilie şi pleacă în mai multe valuri, pe tot parcursul lunii septembrie. Iernează în Africa subtropicală. Estimarea speciei este de până la 20.000 perechi cuibăritoare, pe tot teritoriu ţării. Estimăm cuibărirea a minim 2 – 4 perechi în apropierea ariei protejate, ȋn rȃpe protejate de desişurile de arbuşti sau peri pădureţi. Cȃteva galerii de prigorie se găsesc chiar la marginea ariei protejate.

Morfologia speciei este caracteristică ordinului Coraciiforme, familia Meropidae. Seamănă cu un porumbel mai suplu şi la penaj este mai viu colorată. Are capul sur roşcat, spatele maroniu spre galben ca şi bărbia, albastru spre verde strălucitor pe piept şi spre coadă şi aripi jumătate roşiatice şi restul albastre verzui. Specia este persecutată de apicultori, din cele mai vechi timpuri şi de aceea este sfioasa si prudentă. Prigoria nu are duşmani naturali.

Reproducerea speciei se bazează pe o pereche cu caracter durabil. Cuibul este instalat în galerii ȋn maluri colonial şi mai rar izolat şi este destul de rudimentar. Depune 5 – 6  ouă clocite cca 27 zile şi puii pot zbura după alte cca 30 zile. Toamna se adună pe câmpuri şi mirişti, dar au nevoie de suport pentru odihnă: fire de curent sau crengi de arbori uscaţi. Spre sfârşitul sezonului estival pot fi văzute grupuri relativ mari de prigorii, mai ales planȃnd la mare ȋnălţime ȋn căutare de insecte.

Hrana este formată din larve şi nimfe de insecte, mai ales viespi şi albine (Apis melifica), genul Bombus sp. şi mai rar nevertebrate şi vertebrate mici.

Troglodytes troglodytes – ochiuboului

Ochiu-boului se mai numeşte şi pănţăruş. Răspândirea speciei este europeană şi în Asia Mică. Specie sedentară care coboară iarna la altitudini mai mici, preferând să cuibărească în zona montană şi local în păduri de foioase, cu râpe şi teren accidentat şi este întâlnită în ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Petiş. La noi în ţara specia are o populaţie cuibăritoare estimată între 50.000 – 100.000 perechi.

Morfologia speciei aparţine ordinului Passeriforme, familia Troglodytidae. Pasăre extrem de mică, de cca 10 cm lungime, are penajul total cafeniu, cu mici pete albicioase, burta deschisă la culoare şi o sprânceană subţire, neagră la ochi, suprapusă cu o sprânceana albă, pe deasupra ochiului, de la cioc pe toată lungimea capului.

Reproducerea speciei se pare că se face cu mai multe femele. Masculul construieşte mai multe cuiburi, din care femela alege unul singur. Deşi poligam, se pare că masculul are grijă şi la hrănirea tuturor puilor. Cuibul este situat sub 3 m înălţime şi este făcut de mascul în nişe foarte variate sau chiar la nivelul solului. Femela depune 5 – 6 ouă, clocite 14 – 17 zile şi părinţii mai au grijă de pui încă 15 – 20 zile. Puii sunt hrăniţi aproape exclusiv cu insecte. In interiorul Sitului cuibăreşte o pereche, care foloseşte malul unui vechi drum de tras lemne din pădure.

Hrana la această specie constă din tot felul de nevertebrate foarte mici, mai ales  artropode şi mici moluşte. Observaţii atente au scos la iveală că consumă multe arahnide, ouă, larve si nimfe de insecte. Iarna se hrăneşte si cu bobiţe şi fructe foarte mici.

Măsuri concrete de conservare:

Pentru a spori prezenţa speciilor de păsări ȋn apropierea ariei protejate, specii care consumă insecte şi mai ales albine şi viespi acestea au nevoie de hrană. Scopul activităţilor desfăşurate este de a  favoriza dezvoltarea larvelor, locuri de depunere a ouălor am realizat următoarele măsuri concrete de conservare: am creat noi habitate pentru reproducerea insectelor prin instalarea unor hoteluri pentru insecte, adică panouri cu etaje şi acoperiş care adăpostesc trunchiuri de copaci, butuci, materiale de tip cărămidă şi bolţari, toate cu zeci şi sute de găuri de diferite dimensiuni şi adȃncimi.

Zona de instalare a hotelului pentru insecte a fost aleasă pe baza datelor rezultate din studiile realizate în aria protejată. Pentru a stimula depunerea de ouă din care se vor dezvolta larve, conform metamorfozei complete de la insecte am creat habitate favorabile pentru dezvoltarea larvară, în zonele cu Quercus pubescens, unde arborii nu sunt deşi şi pătrund razele solare, adică ȋntr-o poiană. Am ales o zonă în interiorul ariei protejate nu de parte de liziera ei.

Nişele de depunere a progeniturii la insecte, ȋn principal butucii găuriţi au fost pensulate cu atractanţi pe bază de fructoză (material lichid de la Apicola), ceară naturală introdusă ȋn găuri ȋn mod aleatoriu, ulei natural de in şi butucii şi alte materiale vor fi clădite ȋn hotelul insectelor.

Activitate realizată în cadrul proiectului „Conservarea biodiversității în două situri Natura 2000 prin implicarea comunităţilor locale”, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Bibliografie:
Munteanu D. (coordonator), 2004, Ariile de Importanţă Avifaunistică din România – Documentaţii, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca
Papp T., Fântână C.,   2008, Ariile de Importanţă Avifaunistică din România – publicaţie comună a Societăţii Ornitologice Române şi a Asociaţiei „Grupul Milvus”, ediţie revizuită, Târgu-Toncean F., 2010, Investigaţii avifaunistice în sectorul depresionar al văii Sebeşului şi pe heleşteiele râului Secaşul Mare, în Terra Sebus, nr. 2, Sebeş Alba.

 

Activitatea: A2.5 Realizarea şi montarea de cuiburi artificiale pentru Aquila pomarina

Locaţia: ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Petiş

Descrierea speciei: Aquila pomarina  - acvilă ţipătoare mică 

Acvila ţipătoare mică este cunoscută bine în prezent, prin studii efectuate pe populaţiile din interiorul arcului carpatic şi se referă la pădurile întinse de foioase, de amestec şi de conifere. Numărul perechilor clocitoare este estimat la 1 pereche la 100 de ha, ȋn habitate favorabile şi se regăsesc 2 - 3 perechi ȋn preajma ariei protejate ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Petiş, dintre aceste perechi clocitoare 1 pereche are cuib de ȋnlocuire ȋn apropierea de aria protejată.
Morfologia speciei, acvila ţipătoare mică fiind un răpitor de talie mijlocie spre mare, respectă tiparul ordinului Falconiforme, familia Accipitridae. Specie mai numeroasă în pasajul de primăvară, când este mai uşor de văzut, pe culoarele de migraţie. Pasajul de primăvară a survenit în acest an mai devreme, pentru exemplarele regionale, probabil din cauza ȋncălzirii globale.

Habitatul acvilei ţipătoare mici are 2 aspecte, cel de cuibărire şi cel de hrănire. Cuibărirea o face în interiorul pădurii, pe un arbore suficient de înalt şi cu perspective largi, să fie favorizat zborul la şi de la cuib. Incă de la sfârşitul lunii iulie şi începutul lunii august au fost văzute mai multe exemplare adulte de acvilă ţipătoare mică aflate în migraţie, de obicei în pereche. Habitatul de hrănire constă exclusiv în terenuri deschise, uneori în preajma apelor şi în zone cu agricultură intercalată. Au fost semnalate şi exemplare izolate, atât hrănindu-se cât şi pentru odihnă, pe culoarul râului Visa şi la lizierele pădurilor, dintre Şeica Mare şi Copşa Mică.

A25 Montarea De Cuiburi Artificiale Pentru Aquila Pomarina Web
A25 Realizarea De Cuiburi Artificiale Pentru Aquila Pomarina Web

Măsuri concrete de conservare:

Scopul activităţilor desfăşurate este de a  favoriza instalarea de noi cuiburi, fie stabile de folosire curentă pentru cuibărit, fie de ȋnlocuire. Acest lucru este favorizat de prezenţa unor platforme ȋn coroana arborilor maturi şi ȋnalţi, cu precădere stejar.

Zona de instalare a  platformelor a fost aleasă pe baza datelor rezultate din studiile realizate în aria protejată. Marcarea s-a făcut pe GPS conform bazei de date existente la proiect. Au fost instalate 3 cuiburi cu rol de platformă pentru acvila ţipătoare mică, ȋn speranţa utilizării acestora de specie pe viitor. Primul cuib a fost instalat pe dreapta văii din făget, ȋntr-o mică poiana din treimea superioară a pantei. Al doilea a fost pus pe o terasă la liziera ariei protejate, pe un stejar. Al treilea cuib a fost instalat la marginea ariei protejate, sus pe platoul acoperit cu o pădure matură de fag (Fagus sylvatica).

Monitorizarea speciei s-a făcut prin deplasări pe transect, cȃte 2 – 3 pe lună, prin verificarea tuturor cuiburilor instalate. Acest lucru s-a efectuar cu precauţie, de la distanţă şi cu ajutorul binoclului. Apropierea de cuib a fost facilitată prin urmarea unui track pe GPS şi apropierea de punct cu ajutorul WP-ului marcat de asemenea pe GPS. S-a urmărit comportamentul răpitoarelor de zi ȋn teritoriu şi posibila reacţie de toleranţă a speciei faţă de cuiburile instalate.

Activitate realizată în cadrul proiectului „Conservarea biodiversității în două situri Natura 2000 prin implicarea comunităţilor locale”, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Bibliografie:
Munteanu D. (coordonator), 2004, Ariile de Importanţă Avifaunistică din România – Documentaţii, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca 

Papp T., Fântână C.,   2008, Ariile de Importanţă Avifaunistică din România – publicaţie comună a Societăţii Ornitologice Române şi a Asociaţiei „Grupul Milvus”, ediţie revizuită, Târgu-Mureș

Toncean F., 2010, Investigaţii avifaunistice în sectorul depresionar al văii Sebeşului şi pe heleşteiele râului Secaşul Mare, în Terra Sebus, nr. 2, Sebeş Alba

http://www.pomarina.ro/index.php?option=com_content&view=frontpage&Itemid=1&lang=RO

http://www.pomarina.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=187%3Ac3-construcia-i-instalarea-cuiburilor-artificiale&catid=45%3Aactivitile-proiectului-i-rezultatele-principale&Itemid=92&lang=RO

http://milvus.ro/conservarea-acvilei-tipatoare-mici-in-romania-printre-primele-17-proiecte-life-din-2014-ale-comisiei-europene/

http://sor.ro/ro/proiecte/Conservarea-acvilei-tipatoare-mici-in-Romania.html

Florin Toncean

Expert zoolog,
Toncean Florin-Costin

 


 

 

Activitatea: 3.1. Crearea unor noi habitate pentru reproducerea speciei de rădaşcă - Lucanus cervus

Locaţia: ROSCI0147 Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău şi ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Petiş

Descrierea speciei:
Rădaşca (Lucanus cervus) este cel mai mare coleopter (familia Lucanidae) din fauna ţării noastre şi este întâlnită în ROSCI0147 Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău. Are un aspect foarte caracteristic, în ceea ce priveşte morfologia aparatului bucal. Masculul are mandibulele hipertrofiate, asemănătoare coarnelor unui cerb, de unde şi numele de specie – cervus. Dimorfismul sexual este foarte accentuat, femela are mandibulele mult mai mici, rămânând totuşi hipertofiate. Femela este de asemenea mai mică în talie decât masculul - 40-50 mm lungime. Adulţii au o perioadă scurtă de viaţă, emerg din camera pupală toamna, dar nu o părăsesc pe aceasta decât în primăvara următoare. Perioada de zbor este de obicei situată între mijlocul lunii mai şi mijlocul lunii iulie. Există o serie de abateri de la această perioadă, în funcţie de temperatura din anul respectiv şi de poziţia geografică a habitatului insectei.
Adulţii nu-şi pot folosi mandibulele datorită hipertrofierii lor, ei ling seva plantelor din pădure sau consumă sucuri dulci care se scurg din fructe.
Adulţii emerg defazat în funcţie de sex, primii fiind masculii. Femelele apar mai târziu. Masculii se luptă între ei pentru a avea acces la femele în scopul reproducerii. Femelele emană un feronom atractant care este perceput de masculii care încep să le caute.Masculii se lansează în zbor de obicei din vârful unui arbore sau de pe o clădire, zborul este în poziţie vericală. Femelel zboară mult mai rar, mai ales pentru a căuta locuri favorabile ovipozitării.
Ca prădători ai speciei cel mai frecvent se menţionează păsările din familia Corvide, în special coţofana. De asemenea pisicile sunt prădători mai ales pentru exemplarele care trăiesc în păduri din apropierea zonelor locuite.

A31 Amestec De Pamant Cu Rumegus De Qvercinee 1024x683
A31 Butuc Ingropat In Pamant 1024x683

Măsuri concrete de conservare:
Pentru a facilita repruducerea de rădaşcă şi a favoriza dezvoltarea larvelor am realizat următoarele măsuri concrete de conservare:

  • am creat noi habitate pentru reproducere prin îngroparea buştenilor
  • Zonele au fost alese pe baza datelor rezultate din studiile realizate în aria protejată. Pentru a stimula ovipozitarea am creat habitate favorabile pentru dezvoltarea larvară, în zonele cu Quercus pubescens, unde arborii nu sunt deşi şi pătrund razele solare. Am ales 7 zone în diferite puncte ale ariei protejate, dar cu aspect similare. În cele punctele alese am îngropat în sol buşteni de qvercinee, în poziţie verticală, până la o adâncime de 50 cm, astfel încât deasupra solului să rămână, de asemenea aproximativ 50 cm. Parte supraterană a buştenilor am acoperit-o cu crengi de quercinee colectate din pădure.
  • am creat noi habitate pentru reproducere prin îngroparea găleţilor găurite

Zonele au fost alese pe baza datelor rezultate din studiile realizate în aria protejată. Pentru a stimula ovipozitarea am creat habitate favorabile pentru dezvoltarea larvară, în zonele cu Quercus pubescens, unde arborii nu sunt deşi şi pătrund razele solare. Am ales 6 zone în diferite puncte ale ariei protejate, dar cu aspect similare. În punctele alese am îngropat 6 găleţi umplute cu rumeguş de quercinee, bucăţi de lemn de qurcinee şi pământ din aria protejată. Aceaste găleaţi, care au găuri de 3 cm pe toată suprafaţa,  au fost îngroape total în sol şi au fost acoperite şi înconjurate de ramuri de quercinee.

Activitate realizată în cadrul proiectului „Conservarea biodiversității în două situri Natura 2000 prin implicarea comunităţilor locale”, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Bibliografie

Bucşa, C., Tăuşan, I., 2010. Preliminary data on xylophagous beetles ( Insecta: Coleoptera) from the “Breite ancient oak trees” nature reserve (Sighişoara, Romania), Brukenthal. Acta Musei, V. 3, 593-606.
Buse J., Schro¨der B., Assmann T., 2007. Modelling habitat and spatial distribution of an endangered longhorn beetle – A case study for saproxylic insect conservation. Biol. Conserv. doi:10.1016/j.biocon.2007.02.025
Bussler H., Muller J., Dorka V., 2005. European natural heritage: the saproxylic beetles in the proposed National Park Defileul Jiului. Analele ICAS 48(1): 55-71.
Chimişliu, C. 2007. Contribution to the knowledge of the Romanian fauna of Lucanidae (Coleoptera: Scarabaeoidea). Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, s. Biologie animală, Tom LIII, pp.97-102
Cupşa, D. 2013. Studiu cu privire la Lucanus cervus în cadrul ,,Proiect integrat privind elaborarea planurilor de management pentru 3 arii protejate în regiunea 7 centru”
Fremlin, M. 2009. Stag beetle (Lucanus cervus, (L., 1758), Lucanidae) urban behaviour. In: J. Buse, K.N.A. Alexander, T. Ranius, T. Assmann (Eds) 2009 Saproxylic Beetles - their role and diversity in European woodland and tree habitats Proceedings of the 5th Symposium and Workshop on the Conservation of Saproxylic Beetles, pp. 161-176.
Fremlin, M., Fremlin, D. H., 2010. Weather-dependence of Lucanus cervus L. (Coleoptera: Scarabaeoidea: Lucanidae) activity in a Colchester urban area. Essex Naturalist (New Series) 27, pp. 214-230.
Gîdei P., Popescu I E., 2009. Îndrumător pentru recunoaşterea Coleopterelor, Editura PIM, Iasi.
Harvey, D. J., Hawes, C. J., Gange, A. C., Finch, P., Chesmore, D., Farr, I. 2011. Development of non-invasive monitoring methods for larvae and adults of the stag beetle, Lucanus cervus. Insect Conservation and Diversity, 4, 4–14.
Hawes C. J., 2008. The stag beetle Lucanus cervus (LINNAEUS, 1758) (Coleoptera:Lucanidae): a mark-release-recapture study undertaken in one United Kingdom residential garden. Rev. Écol. (Terre Vie), 63, pp.131-138.
Jones, R.A. 2001. Grass-mowing machinery, an important cause of stag beetle mortality in a south London park. British Journal of Entomology and Natural History 14(4): 221-223.
Pratt, C.R., 2000. An investigation into the status history of the stag beetle Lucanus cervus (Linnaeus).

 

Activitatea: 3.2. Crearea unor noi habitate pentru reproducerea speciei de fluture apolon negru – Parnassius mnemosyne

Locaţia: ROSCI0147 Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău şi ROSCI Pădurea de stejar pufos de la Petiş

Descrierea speciei:    
Fruntea fluturelui apolonul negru (Parnassius mnemosyne) e acoperită cu un smoc mare de peri albi. Toracele este negru, strălucitor, la masculi e acoperit cu o pătură deasă de peri albi. Aripile anterioare au marginea externă convexă, cu o bordură lată, acoperită cu solzi rari negri. Desenul este reprezentat prin două pete negre: una mare şi alta mică, restul aripii fiind acoperit cu solzi albi. Aripile posterioare au câmpul anal acoperit cu solzi negri şi câteva pete negre în regiunea mediană. Dimorfismul sexual este vizibil şi se prezintă printr-o pilozitate abundentă a abdomenului la masculi, la femele, el fiind aproape glabru. Anvergura aripilor este 45-53 mm.
Adulţii sunt prezenţi în perioada mai-august. Se întâlnesc cel mai frecvent la liziera pădurii unde se hrănesc cu nectarul florilor diferitelor specii spontane de dicotiledonate. Sunt atraşi în special de florile de culoare roşie sau purpurie. Adulţii depun ponta pe plante uscate de Corydalis cava şi Corydalis solida, pe care se vor dezvolta larvele în anul următor. Femela preferă să ovipoziteuze pe plantele gazdă situate în locuri mai deschise cum ar fi marginea pădurii, luminişurile (Konvicka & Kuras 1999; Konvicka et al. 2001). Dezvoltarea larvară este mult încetinită pe plantele gazdă aflate sub un masiv forestier compact (Bergström 2005; Valimaki & Itamies 2005).
Larvele eclozează în martie-aprilie şi se hrănesc pe plante de Corydalis cava şi Corydalis solida. Larvele se împupează la suprafaţa solului la baza plantelor cu care s-au hrănit.

A32 Plantare De Brebenei 1024x683
A32 Plantare De Brebenei 2 1024x683

 
Măsuri concrete de conservare:
Pentru a facilita repruducerea fluturelui apolon negru şi a favoriza dezvoltarea larvelor am repopulat zone cu luminişuri din pădure cu brebenei (Corydalis solida şi Coridalis cava). Locurile au fost alese în aşa fel încât să furnizeze condiţii optime pentru dezvoltarea plantelor, în special semiumbră şi umiditate.

În aceste zone existau brebeni, dar din cauza exploatării de lemn inadecvate, majoritatea exemplarelor au dispărut. Plantele, cu ajutorul cărora s-a realizat repopularea au fost recoltate din zonele apropiate ariei protejate, cu condiţi climatice similare.
Plantarea brebeneilor a fost realizată în lunile martie şi aprilie.

Activitate realizată în cadrul proiectului „Conservarea biodiversității în două situri Natura 2000 prin implicarea comunităţilor locale”, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Bibliografie:
Aagaard K.,  Hanssen O. 1992: Population studies of Parnassius mnemosyne (Lepidoptera) in Sunndalen, Norway, pp. 160-166. In: Pavlicek-Van Beck T., Ovaa A. H. & Van Der Made J. G. (eds): Future of Butterflies in Europe: strategies for survival. Proceedings of an international congress, held at Wageningen during April 12-15, 1989. Department of Nature Conservation, Agricultural University, Wageningen, 326 pp.
Bergström, A. 2005. Oviposition site preferences of the threatened butterfl y Parnassius mnemosyne – implications for conservation. – Journal of Insect Conservation 9: 21–27.
Burnaz S., Balazs M. 2010. Vascular plants and butterflies (Lepidoptera: Rhopalocera). Rare and protected species in Hunedoara County (Romania) Brukenthal . Acta Musei, V. 3: 613-626.
Cupşa, D. 2013. Studiu cu privire la Lucanus cervus în cadrul ,,Proiect integrat privind elaborarea planurilor de management pentru 3 arii protejate în regiunea 7 centru”
Konvička M., Kuras T. 1999: Population structure and the selection of oviposition sites of the endangered butterfly Parnassius mnemosyne (Lepidoptera: Papilionidae) in the Litovelské Pomoraví, Czech Republic. J. Ins. Conserv., 3: 211-223. Krebs, J. R. 1989. Ecological methodology. 2ª ed. Harper Collins, New York.
Konvicka, M., M. Duchoslav, M. Harastova, J. Benes, S. Foldynova, M. Jirku & T. Kuras 2001. Habitat utilization and behaviour of adult Parnassius mnemosyne (Lepidoptera: Papilionidae) in the Litovelské Pomoraví, Czech republic. – Nota Lepidopterologica 24: 39–51.
Konvicka, M., Vlasanek, P., Hauck  D. 2007. Absence of forest mantles creates ecological traps for Parnassius mnemosyne (Papilionidae), Nota lepid. 29 (3/4): 145–152.
Kudrna O., Seufert W. 1991: Ökologie und Schutz von Parnassius mnemosyne (Linnaeus, 1758) in der Rhön. Oedippus, 2: 1-44.
Meglécz E., Néve G., Peczenye K., Varga Z. 1999: Genetic variation in space and time in Parnassius mnemosyne (L.) (Lepidoptera) populations in north-east Hungary: implications for conservation. Biol. Conserv., 89: 251-259.
Rákosy, L. 2003. Lista roşie pentru fluturii diurni din România. — Bul. inf. Soc. lepid. rom. 13(1–4): 9–26.
Rákosy, L., Goia, M. & Kovács, Z. 2003. Catalogul Lepidopterelor României / Verzeichnis der Schmetterlinge Rumäniens. — Soc. lepid. rom., Cluj-Napoca, 446 p.
Török, C. S., Cuzepan, G. 2012 Data regarding genus Parnassius Latreille, 1804 (Lepidoptera: Papilionidae) preserved in Natural history museum collections from Sibiu. Brukenthal. Acta Musei, VII. 3, pp.459-472.
Valimaki, P. J. Itamies 2005. Effects of canopy coverage on the immature stages of the Clouded Apollo butterfl y [Parnassius mnemosyne (L.)] with observations on larval behaviour. – Entomologica Fennica 16: 117–123.
Van Swaay, C.A.M., Collins, S., Dusej, G., Maes, D., Munguira, M.L., Rakosy, L., Ryrholm, N, Šašid, M., Settele, J., Thomas, J., Verovnik, R., Verstrael, T., Warren, M.S., Wiemers, M. & Wynhoff, I. (2010) Do’s and don’ts for butterflies of the Habitats Directive. Report VS2010.037, Butterfly Conservation Europe & De Vlinderstichting, Wageningen.

Kinga Muncus Nagy

Expert botanist,
Muncuş-Nagy Kinga

Conservarea biodiversității în doua situri ”Natura 2000” prin implicarea comunităţilor locale

logo fonduri norvegiene
fundatia pentru parteneriat
logo fondul ong
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informației prezentate revin inițiatorilor website-ului. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.